Dialogul nr. 87: Umor sec şi şerveţele umede

La un chioşc din intersecţia de la Moara de Foc:

– Bună ziua! Şerveţele umede aveţi?
– Dar nu plouă destul afară?

Dialogul nr. 86: Dumă la Palat

La o tonetă RATP, o tînără (abia devenită studentă, necunoscătoare într-ale Iaşului):

– Aş vrea un abonament, vă rog.
– Pe ce linie?
– Nu ştiu pe ce linie, pe una care să mă ducă din Copou la Palas.


Dialogul nr. 85: Unde nu-s mîini, noroc de picioare

El, sărutîndu-i mîinile: Mmmm, ce bine miroase… Cu ce te-ai dat?
Ea, uşor indiferentă: Cu o cremă pentru picioare.


Dialogul nr. 84: Durere-n pix

În sala de admitere, o tînără viitoare studentă trebuie să completeze declaraţia pe proprie răspundere şi scotoceşte prin geantă după ceva de scris. Tatăl său, săritor nevoie mare, mă întreabă încet, cu voce complice:

– Nu ne daţi şi un pix? Ne scuzaţi, dar e problemă cu pixele astea.

– Într-adevăr, răspund eu, la fel de complice, şi-i ofer un pix, ca să depăşim momentul greu.


Dialogul nr. 83: (Pen)See ya!

La supermarket, bătrîna din faţa mea îi întinde cardul vînzătorului. „Cool”, mi-am zis. Urmează apoi dialogul sfîşietor:

– Tranzacţie declinată, îi spune vînzătorul, după ce-a bătut toate produsele.
– Adică cum? întreabă bătrîna.
– Adică nu aveţi bani pe card.
– Aaaa, deci n-a intrat pensia.

Şi pleacă.


Dialogul nr. 82: În moarte policlinică

Pe scurt, am înţepenit. Aşa că m-am dus la medicul de familie, care m-a trimis să-mi fac o rază la coloană. Un episod de la o policlinică (nu ar trebui să conteze care), după ce abia m-am tîrît pînă acolo. De data asta pe lung.

Eu, cu trimiterea în mînă:

– Bună ziua! Am venit pentru o radiografie la coloană.
– Nu se poate.
– De ce?
– Nu mai sînt fonduri.
– Nu-i nimic, o să plătesc.
– Bine, veniţi în iunie.
– OK, deci vin mîine.
– Nu se poate.
– De ce?
– Trebuie programare.
– Păi îmi fac programare pentru mîine atunci.

Rîs sfidător.

– Şi cînd se poate?
– De pe 13 încolo.
– Dar am nevoie de ea cît mai repede.
– Mergeţi în altă parte.

OK, o să merg în altă parte. Eu, care abia mă mişc.


Dialogul nr. 81: Cu plicul în proţap

La Poşta Română, mai exact la oficiul poştal din Păcurari:

– Bună ziua! Un plic şi timbru pentru corespondenţă internă cu confirmare de primire.
– Nu avem plicuri aici.


%d blogeri au apreciat asta: