Dialogul nr. 93: Nici albastrul nu mai e ce-a fost

În faţă la Profi, o mamă smulge din mîna fetiţei sale o acadea Chupa Chups: “Ia-o pe asta roz, aia verde e pentru băieţei!”.

Dialogul nr. 92: La răscruce de vînturi

Cu treabă prin labirinturile administrative ale universităţii. Trag de-o uşă, iar pe holul de la intrare două doamne. Una flutură o eşarfă ca pe-un evantai, cealaltă o întreabă:

– Ce-i, fată, ai vînturi?
– Nu, fată, alea-s în altă parte.

Două doamne.

Dialogul nr. 91: Ave, Cezar!

– Alo, Cezar?
– Nu, doamnă, aţi greşit.
– Dar cine sînteţi?
– Nu contează cine sînt, contează că aţi greşit.
– Deci nu sînteţi Cezar?
– Nu.
– Ei, na!

Dialogul nr. 90: Negre de încîntare

În timp ce profesorul îi explică ceva unei studente despre presa legionară, altele, abia revenite de la o întîlnire cu Dan Negru, chicotesc.

– Nu aţi fi fost aşa vesele nici dacă v-aţi fi întîlnit cu Zelea Codreanu!
– Ei, lăsaţi, că nu se coboară el la nivelul nostru.
– Mai degrabă va trebui să coborîţi voi la nivelul lui, mai precis, 2-3 metri sub pămînt.

Dialogul nr. 89: Matematici superioare

Doi tineri, un el şi o ea, se ţin de aceeaşi bară din autobuzul 43 şi privesc în gol. Se pare că el nu, pentru că, după ce-a urmărit o reclamă de pe monitorul din autobuz, unde este afişată şi ora, se întoarce către ea şi o întreabă: „Auzi, de la 6 la 12 îs şase ore sau opt ore?”

Dialogul nr. 88: Împreună la bine şi la gri

Azi, în Lidl, o doamnă se uita la două sutiene, unul alb şi unul negru, ţinînd cîte unul în fiecare mînă. După ce le-a cîntărit bine din priviri, se întoarce către (probabil) soţ-su:
– Pe care să-l iau?
– Da’ pe mine mă întrebi?

Dialogul nr. 87: Umor sec şi şerveţele umede

La un chioşc din intersecţia de la Moara de Foc:

– Bună ziua! Şerveţele umede aveţi?

– Dar nu plouă destul afară?

Dialogul nr. 86: Dumă la Palat

La o tonetă RATP, o tînără (abia devenită studentă, necunoscătoare într-ale Iaşului):

– Aş vrea un abonament, vă rog.
– Pe ce linie?
– Nu ştiu pe ce linie, pe una care să mă ducă din Copou la Palas.

Dialogul nr. 85: Unde nu-s mîini, noroc de picioare

El, sărutîndu-i mîinile: Mmmm, ce bine miroase… Cu ce te-ai dat?
Ea, uşor indiferentă: Cu o cremă pentru picioare.

Dialogul nr. 84: Durere-n pix

În sala de admitere, o tînără viitoare studentă trebuie să completeze declaraţia pe proprie răspundere şi scotoceşte prin geantă după ceva de scris. Tatăl său, săritor nevoie mare, mă întreabă încet, cu voce complice:

– Nu ne daţi şi un pix? Ne scuzaţi, dar e problemă cu pixele astea.

– Într-adevăr, răspund eu, la fel de complice, şi-i ofer un pix, ca să depăşim momentul greu.