Dialogul nr. 69: La noi tehnologii, vechi funcţionari

La primărie:

Contribuabilul: Doamnă, dar am verificat pe site-ul Primăriei şi prevederea asta nu era trecută lîngă celelalte!
Funcţionara: Da’ doar nu vreţi acuma să punem toate informaţiile pe site, vă daţi seama!


Dialogul nr. 68: Nesimţirea dă cu rest

Joc şi eu două variante la 6 din 49, care mă costă 9 lei şi 70 de bani. Îi întind doamnei de la ghişeu 10 lei şi iată ce dialog se înfiripă:

Ea: Aveţi 70 de bani, ca să vă dau eu 1 leu?
Caut prin portofel şi-ncep să adun mărunţişul cu voce tare: 10, 20, 30, 40, 50…
Ea, întrerupîndu-mă dezgustată: Hai, dom’le, că parcă am fi la Kaufland!

Şi-mi dă cei 30 de bani care mi se cuveneau ca rest.

Say what, bitch?!

Preluat de pe Impresii scoase la mezat.


Dialogul nr. 67: Dernière danse

− Domnule profesor, veniţi la banchet?
− Nu.
− Atunci nu mai merg nici eu.
− Da’ voiai cumva să mă inviţi la dans?
− Nu, da’ ziceam şi eu aşa…


Dialogul nr. 66: O literatură sinceră

─ Domnule profesor, dar mai facem multă gramatică? Că nu-mi place…
─ Dar ce v-ar plăcea mai mult? Ce-aţi vrea să facem?
─ Literatură.
─ Literatură? Facem şi literatură dacă vreţi. Care e ultima operă literară pe care aţi citit-o?
─ Sinceră să fiu, nu prea citesc, că nu am timp.


Dialogul nr. 65: Ceaiuri verzi pe pereţi

Astăzi, într-o farmacie:

Clienta: Aveţi ceai verde adipos?
Farmacista, puţin contrariată: Avem ceai antiadipos…


Dialogul nr. 64: Vecine, vecine, mai cheamă şi-un cîine!

Sînt acasă, lucrez la o traducere şi ascult muzică la căşti, cu volumul redus, cît să mă pot concentra şi să existe un zgomot de fond care să alunge singurătatea. Peste toate astea, aud, din senin, bătăi. Par să vină dinspre uşă şi întorc privirea. De acolo vin cu siguranţă. Cineva trage de zor de clanţa uşii şi bate cu toată puterea. Sar de pe scaun ca ars şi deschid repede. O babă. Mă uit mai atent la ea şi-mi amintesc c-am mai văzut-o pe-aici, e o vecină.

─ Dom’le, vecini sîntem, daţi-o-ncolo de treabă, daţi muzica mai încet!
─ Ce muzică, doamnă?
─ Aaa, nu de la matale se aude?
─ Nu, doamnă, nu, dar, chiar şi-aşa, să trageţi de uşile oamenilor?
─ Aaaa, v-am deranjat deci.

Şi pleacă.
Sperăm şi noi să plecăm din blocul ăsta cît mai curînd.

*Publicat iniţial aici.


Dialogul nr. 63: Replici tăioase între corporatişti

În ziua de comandă pentru rechizite de birou:

Administrator: De ce-aveţi nevoie?
Angajat: O lamă, pentru cînd am de gînd să-mi tai venele.
Administrator: E în interes personal! Doar n-ai vrea să-ţi tai venele pe timpul şi pe banii companiei!


Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 25 other followers

%d bloggers like this: